Back to Osiris.
Si cred ca imi trec zilele frumos. Si da, uneori imi fac griji: ce o sa fac la anul, ce o sa fac in septembrie, ce o sa fac saptamana viitoare, sesiune, restante, master, mare, cum o sa impac pe toata lumea. Poate ar trebui sa nu-mi mai pese. Sa “just go with the flow”… Pana la urma, sunt fericita langa el. Sunt fericita si persoanele care tin la mine ar trebui sa stie asta, sa stie ca vreau sa-i simt respiratia pe gat, atunci cand ma bag in pat, sa ma trezesc si sa ma pisicesc pe langa el. Nu vreau sa ma impart intre prieteni si acasa si familie. Vreau sa fie toate la un loc, parte din viata mea, partea aia frumoasa, fericita, sigura, calda, amuzanta, cu barfe si shoturi de tequilla si un cosmopolitan si un sezlong inchiriat in mamaia.
Nu vreau sa ma impart si, pentru prima data in viata, stiu ca trebuie sa lupt pentru asta. Era simplu sa fug in alt oras si-apoi sa ma intorc acasa. Sa ies cu grupul ala vesel si sa stam la o masa plina cu sticle de vin si cutii de bere, apoi sa ma intalnesc cu cineva la o cafea. Era simplu sa trasez limite in relatiile mele. Sa fie totul stabilit, cat de mult te pot lasa sa te bagi in viata mea: o cafea cu scortisoara, un telefon in miezul noptii, un mesaj cand aveai chef sa ne vedem, o mansarda in care puteam sa vin doar dimineata, dupa club a. Era simplu sa fiu doar eu. Era simplu sa nu trebuiasca sa va am pe toti in acelasi timp.
Dar nu vreau sa mai fie vorba de ce e simplu. Si nu-i vorba ca nu mai am 16 ani si ca nu-mi mai permit sa fug de-acasa. Nu-i vorba ca nu mai pot sa ma invartesc in mijlocul strazii la 5 dimineata. Nu-i vorba ca nu mai am curajul sa ma urc intr-o masina si sa mancam shaorma la Dines. Nu-i vorba ca am devenit prea casnica si prea linistita si ca mi-e teama sa mai traiesc.
Poate ca am obosit sa ma mai impart. Dar nu am obosit sa lupt pentru ceea ce vreau. Si vreau sa lupt sa va am pe toti alaturi, apreciindu-va unul pe celalalt. Cu crize de ras si momente superficiale, cu zile mohorate si telefoane in miezul noptii si dileme existentiale si sprancene ridicate.
And this is how it works.

don’t worry…. be happy…. u know…