Injuraturile ca fenomen social.
Injuraturile sunt un fenomen social. Pornesc de la aceasta afirmatie si o motivez prin caracterul social de invatare al injuraturilor, prin importanta lor in crearea unui sistem de valori (atat pozitive, cat si negative), precum si prin rolul important pe care il au in crearea stereotipiilor de gen si status. Este un proces etapizat, caracterizat prin factor declansator, crestere a intensitatii, apogeu, efect/finalitate.
Etapa de injuraturi creative – cand din 20 de minute de injurat, una nu se repeta. Sunt de scurta durata. Sunt eficiente, atat ca timp, cat si ca descarcare sufleteasca. Sunt intense si presupun o implicare personala puternica. E nevoie de un factor de declansare bine conturat si declanseaza la randul lor o schimbare atitudinala, de cele mai multe ori materializandu-se intr-o actiune, ori intr-o viziune pozitiva asupra factorului declansator.
Etapa de injuraturi pasive – implicare este slaba; totusi, implica o stare de tensiune situationala, o frustrare puternica provocata de un factor neclara; subiectul nu constientizaeaza sau nu vrea sa constientizeze situatia, insa psihicul sau reactioneaza, fara sa-l implice si pe subiect. Etapa este de lunga durata, nu are un punct de declansare si un punct de incheiere clar. Natura injuraturilor este aceeasi, neexistand o diversificare a registrelor.
Etapa de injuraturi repetitive – implicare mediu-ridicata a subiectului, factorul declansator este identificabil si identificat de subiect, incheierea etapei se datoreaza in mare parte resemnarii care se instaleaza (o viziune negativa asupra finalitatii situatiei). Este caracterizata de repetarea aceleiasi injuraturi, fara schimbari de tonalitate si volum, urmata de tacere si reflexie. Uneori precede etapa de injuraturi reflexive.
Etapa de lispa a inspiratiei (injuraturi eliptice) – succede ori precede etapa de injuraturi repetitive, fie datorita unui factor declansator inca neidentificat, fie ca urmare a resemnarii, si, deci, a scaderii implicarii personale (astfel, atentia se indreapta inspre diversificarea injuraturilor, care raman insa in acelasi registru). Accentul se pune pe exteriorizare si pe manifestare a resemnarii ori reflexivitatii asupra unei probleme. Provoaca deseori sentimente de frustrare.
Etapa de injuraturi reflexive – reprezentata de o interiorizare a sentimentelor, este caracterizata de neexprimarea verbala. Totusi se poate observa o exprimare de tip nonverbal (la nivelul gurii, privirii si sprancenelor, umerilor). Implica o constientizare foarte mare a factorului declanstor, o resemnare si o imposibilitate de a actiona. Deasemenea se remarca perpectiva inutilitatii pe care o are subieectul asupra problemei, o viziune a implacabilului. Si aeasta are deseori un caracter repetitiv, ori eliptic.
Ar fi interesante o analiza a injuraturor din perspectiva sociologiei corpului, ca grad de implicare a corpului si a perceperii sociale; ca fenomen de manifestare al vulgarului in rapot cu eroticul, respectiv nuditatii; o analiza in cadrul societatii de consum, o sociogeneza a injuraturilor,o abordare lingvistica ori antropologia; o intersectare a domeniului cu sociologia emotiilor, prin prisma emotiilor pe care le declanseaza (cu accent pe vinovatie si rusine); o piramida a injuraturilor sociale si influenta cenzurii asupra injuraturilor in perioada comunista; injuraturile si moda, ca fenomen ciclic, repetitiv. Este un domeniu vast, inca neexplorat, desi precursori exista. Este importanta aprofundarea acestui domeniu, si nu doar din perspectiva unei sociologii a deviantei si a subculturilor, ci ca un fenomen reprezentativ al unei societati, in diversele sale etape de dezvoltare.
Pot sa scriu despre orice cacat, ca tot sociologic o sa ti-l prezint. E simplu, am invatat de la cei mai buni.
