Eyes of opium

Lilas

sangrise — Wed, 18 Jan 2012 11:05:21 +0000

Se scurge apa pe geamuri si masa asta rosie imi tine gandurile la un loc. Nu vreau sa gandesc, vreau doar sa scriu, citesc intr-un colt de servetel. Tzara e departe, Tzara a ramas in Craiova… si foitele astea de rulat sunt insirate pe masa. Tin post astazi, post de la griji si obsesii. Nu vreau sa iti scriu de dulce, vreau doar sa te iubesc. Poetul din mine a adormit si tigara asta slim se asorteaza cu unghiile mele.

Mi s-a patat bluza de ulei si fluturii mov isi deschid petalele. Sunt ca o felie de paine prajita prea tare, unsa cu dulceata de afine. Ceara din fagurii de miere s-a topit la mine in ceai. Cred ca sunt linistita, chiar daca ma asteapta trei pagini de scris. Am uitat cum se scrie, cum se face o bibliografie.

Miroase a tei, miroase a lamaie, de cand nu am mai vorbit, dragul meu… Noaptea se lasa peste Cismigiu si pe aleile mici se plimbau jandarmi. Injurai si iti infundai mainile in buzunare. O gargarita ti-am trimis cu gandul, sa ti se aseze pe pleoape. Mi-ai trimis-o inapoi, se pare ca gargaritele recunosc oamenii buni.

Mi-e pofta de o turta de malai, cum dadea Gaga de pomana, sa fie pentru Petrica al ei.

Recitesc. Parca ma intrezaresc si eu, printre cuvinte. Invat iar abecedarul pe de rost…

Filed under: Delirium.

Injuraturile ca fenomen social.

sangrise — Mon, 31 Jan 2011 00:38:37 +0000

Injuraturile sunt un fenomen social. Pornesc de la aceasta afirmatie si o motivez prin caracterul social de invatare al injuraturilor, prin importanta lor in crearea unui sistem de valori (atat pozitive, cat si negative), precum si prin rolul important pe care il au in crearea stereotipiilor de gen si status. Este un proces etapizat, caracterizat prin factor declansator, crestere a intensitatii, apogeu, efect/finalitate.

Etapa de injuraturi creative – cand din 20 de minute de injurat, una nu se repeta. Sunt de scurta durata. Sunt eficiente, atat ca timp, cat si ca descarcare sufleteasca. Sunt intense si presupun o implicare personala puternica. E nevoie de un factor de declansare bine conturat si declanseaza la randul lor o schimbare atitudinala, de cele mai multe ori materializandu-se intr-o actiune, ori intr-o viziune pozitiva asupra factorului declansator.

Etapa de injuraturi pasive – implicare este slaba; totusi, implica o stare de tensiune situationala, o frustrare puternica provocata de un factor neclara; subiectul nu constientizaeaza sau nu vrea sa constientizeze situatia, insa psihicul sau reactioneaza, fara sa-l implice si pe subiect. Etapa este de lunga durata, nu are un punct de declansare si un punct de incheiere clar. Natura injuraturilor este aceeasi, neexistand o diversificare a registrelor.

Etapa de injuraturi repetitive – implicare mediu-ridicata a subiectului, factorul declansator este identificabil si identificat de subiect, incheierea etapei se datoreaza in mare parte resemnarii care se instaleaza (o viziune negativa asupra finalitatii situatiei). Este caracterizata de repetarea aceleiasi injuraturi, fara schimbari de tonalitate si volum, urmata de tacere si reflexie. Uneori precede etapa de injuraturi reflexive.

Etapa de lispa a inspiratiei (injuraturi eliptice) – succede ori precede etapa de injuraturi repetitive, fie datorita unui factor declansator inca neidentificat, fie ca urmare a resemnarii, si, deci, a scaderii implicarii personale (astfel, atentia se indreapta inspre diversificarea injuraturilor, care raman insa in acelasi registru). Accentul se pune pe exteriorizare si pe manifestare a resemnarii ori reflexivitatii asupra unei probleme. Provoaca deseori sentimente de frustrare.

Etapa de injuraturi reflexive – reprezentata de o interiorizare a sentimentelor, este caracterizata de neexprimarea verbala. Totusi se poate observa o exprimare de tip nonverbal (la nivelul gurii, privirii si sprancenelor, umerilor). Implica o constientizare foarte mare a factorului declanstor, o resemnare si o imposibilitate de a actiona. Deasemenea se remarca perpectiva inutilitatii pe care o are subieectul asupra problemei, o viziune a implacabilului. Si aeasta are deseori un caracter repetitiv, ori eliptic.

Ar fi interesante o analiza a injuraturor din perspectiva sociologiei corpului, ca grad de implicare a corpului si a perceperii sociale; ca fenomen de manifestare al vulgarului in rapot cu eroticul, respectiv nuditatii; o analiza in cadrul societatii de consum, o sociogeneza a injuraturilor,o abordare lingvistica ori antropologia; o intersectare a domeniului cu sociologia emotiilor, prin prisma emotiilor pe care le declanseaza (cu accent pe vinovatie si rusine); o piramida a injuraturilor sociale si influenta cenzurii asupra injuraturilor in perioada comunista; injuraturile si moda, ca fenomen ciclic, repetitiv. Este un domeniu vast, inca neexplorat, desi precursori exista. Este importanta aprofundarea acestui domeniu, si nu doar din perspectiva unei sociologii a deviantei si a subculturilor, ci ca un fenomen reprezentativ al unei societati, in diversele sale etape de dezvoltare.

Pot sa scriu despre orice cacat, ca tot sociologic o sa ti-l prezint. E simplu, am invatat de la cei mai buni.

Filed under: Uncategorized

Iubiri

sangrise — Thu, 14 Oct 2010 06:21:46 +0000

E frumos, e prea frumos la mine-n suflet
E târziu, e prea târziu la tine-n gând…

Ce se cuvine sa mai cer cand in viata mea e liniste si cald si calm?

Continui altadata.

Filed under: Uncategorized

Metal.

sangrise — Thu, 19 Aug 2010 21:36:13 +0000

Am facut curatenie prin foldere. Te-am revazut in fotografii si tot ce am simtit a fost sa dau repede un Shift-Delete. Amintirile s-au sters demult, singure, ca si cand ar fi stiut ca de asta am nevoie. Asa ca nici in calculatorul meu nu mai ai loc… si am facut asta fara cea mai mica remuscare.

Acum e trecut de miezul noptii si-mi zdrangane cerceii si privirea mi-e fixata pe cutia aia neagra de metal. O sa ma ridic, o sa intind mana si o sa oscilez: un Marlboro rosu lung sau un Kent 8?

Doamne, cate amintiri pot sa arda in 5 minute!!!

Filed under: Dezintoxicari.

Back to Osiris.

sangrise — Mon, 26 Jul 2010 08:52:16 +0000

Si cred ca imi trec zilele frumos. Si da, uneori imi fac griji: ce o sa fac la anul, ce o sa fac in septembrie, ce o sa fac saptamana viitoare, sesiune, restante, master, mare, cum o sa impac pe toata lumea. Poate ar trebui sa nu-mi mai pese. Sa “just go with the flow”… Pana la urma, sunt fericita langa el. Sunt fericita si persoanele care tin la mine ar trebui sa stie asta, sa stie ca vreau sa-i simt respiratia pe gat, atunci cand ma bag in pat, sa ma trezesc si sa ma pisicesc pe langa el. Nu vreau sa ma impart intre prieteni si acasa si familie. Vreau sa fie toate la un loc, parte din viata mea, partea aia frumoasa, fericita, sigura, calda, amuzanta, cu barfe si shoturi de tequilla si un cosmopolitan si un sezlong inchiriat in mamaia.

Nu vreau sa ma impart si, pentru prima data in viata, stiu ca trebuie sa lupt pentru asta. Era simplu sa fug in alt oras si-apoi sa ma intorc acasa. Sa ies cu grupul ala vesel si sa stam la o masa plina cu sticle de vin si cutii de bere, apoi sa ma intalnesc cu cineva la o cafea. Era simplu sa trasez limite in relatiile mele. Sa fie totul stabilit, cat de mult te pot lasa sa te bagi in viata mea: o cafea cu scortisoara, un telefon in miezul noptii, un mesaj cand aveai chef sa ne vedem, o mansarda in care puteam sa vin doar dimineata, dupa club a. Era simplu sa fiu doar eu. Era simplu sa nu trebuiasca sa va am pe toti in acelasi timp.

Dar nu vreau sa mai fie vorba de ce e simplu. Si nu-i vorba ca nu mai am 16 ani si ca nu-mi mai permit sa fug de-acasa. Nu-i vorba ca nu mai pot sa ma invartesc in mijlocul strazii la 5 dimineata. Nu-i vorba ca nu mai am curajul sa ma urc intr-o masina si sa mancam shaorma la Dines. Nu-i vorba ca am devenit prea casnica si prea linistita si ca mi-e teama sa mai traiesc.

Poate ca am obosit sa ma mai impart. Dar nu am obosit sa lupt pentru ceea ce vreau. Si vreau sa lupt sa va am pe toti alaturi, apreciindu-va unul pe celalalt. Cu crize de ras si momente superficiale, cu zile mohorate si telefoane in miezul noptii si dileme existentiale si sprancene ridicate.

And this is how it works.

Filed under: Dezintoxicari., Poppy fields